Poezii despre Vise:

Și luna rotilă pe cer căzută
De la osia unui car îngeresc
E un semn fără de tăgadă
Că a mai fost vizitată.

Lacul, podul și doi nuferi
Te- ntrebau azi: "De ce suferi?"
Aplecat pe balustradă
Chipul tău ți- ai lăsat pradă

NOAPTEA

Noaptea rece-ntunecată,
curge blândă și-nnorată,

Noaptea mă acoperă
Încetul cu încetul
Infiltrându-mi sub pleoape
Goliciunea zilei ce stă să treacă

Nu știu de ce îmi pune pe buze înserarea
o lacrimă de lună, un firicel de stea,
aș vrea să am puterea să uit de remușcarea
că ți-am deschis o lume ce nu-i decât a mea.

FĂRĂ TEAMĂ


Mergi, mergi, visare înainte,

Un visător își strânge stelele in noapte,
Îți dăruiește clipe cu praf de lună- n șoapte
Și te îmbrățișează cu visele de- o viață,
Îți dă din frumusețea luminii- n dimineață.

Astazi merg doar inainte,
Nu imi pasa ce imi spui.
Inima-mi bate fierbinte,
De al fricii gandului.

Grele drumuri de zapada-nnegrită,
Vantul laș nu le mai încearcă.
Oraș bântuit de lume smerită
Cu-a ei uitare ce n-are să treacă.

În gânduri îmi crește mare lumină

În gânduri îmi crește, azi, mare lumină,
Mă-nalță spre stele și spre Univers,