Poezii despre Vise:

Unde lunaticii dansează și moartea nu clipește
Priveam păgân prin lupă infinitul peste culmi,
Monarhul jubilează mascarada ce-mpletește
O lume neumblată și ascunsă de-alte lumi.

Departe-i dimineață, cu abur și pustiu
Aproape e doar frigul, și-un cer de cenușiu
Departe e chemare, e fugă și dorință
Aproape e visare, căldură, neputință...

E noaptea cea cuminte

Aprinse sunt pe boltă, stele,
ce parcă stau şirag,

Asa-s poetii..

Așa-s poeții-cam distrați
Și parcă îmbătați de vin

Când nu te iubesc te înșel cu poezia
dintr-o ură a mea pe neputința
de a te iubi când vreau,
dintr-o ură a mea pe neputința poeziei

VISUL


Noaptea visul ne-nsoţeşte,

Eu nu credeam că visurile cântă
Atunci când văd că intri-n lumea lor,
Nu-n mers ușor, ci-n pas șovăitor,
Sub gândurile care te frământă.

În fiecare noapte eu vânez câte un înger
când curios la geam îngheață-n frica
de raze ce-l străpung; eu știu că nu-i nimica,
e candela ce mi-o aprinde-n somn bunica;

VIS DE IARNĂ


Vântul

Să ardem toate pernele pe rug,
aceste-abisuri unde fug
speriate vise rătăcite
atât cât noaptea le permite,