Poezii despre Vise:

Atingerea poemului stă în trăirea
înfiorării cea plăpând-a florii,
o mare-n freamăt ce-atinge mărginirea,
un zbor de-aripă ce mângâie-n 'nalt norii.

Cât de mult eu țin la tine
Stea ce ești mereu cu mine
Tu pe cer îmi raspandesti
Visul nopții tinerești.

Piticii călători

Demult, pe cărări neştiute,
călători printre fire de iarbă,

Petale de singurătate
Ajung să fie uitate,
În noaptea cea mare
Stelele sunt scânteietoare.

Într-o lume visătoare
Viața pare schimbătoare,
Luna e scânteietoare
Între stele stătătoare.

Neliniștile nopții par să-mi spună
Că-n lumea vie-a gândurilor mele
E-un cântec nou, ce curge dinspre stele
Și-mi e adus de razele de Lună.

Mi-am regăsit propriul vis,
Într-un viitor pe care l-am închis,
Pentru a nu rămâne un compromis
În acel moment pe care l-am învins.

Te odihneai la margine de ape
Sperând că noaptea ți-e un sfetnic bun,
Când a venit, total inoportun,
Un duh, din apa mării să se-adape.

Aş vrea sa fiu un vis, şi-n taină, la ceasurile serii,
Să bat cu gingaşie la portile plăcerii
Să intru-n inimi, gînduri, în tot ce e dorinţă
Să las o parte acolo din vaga mea fiinţă…...

O FLOARE


Mi-i sufletul ca o floare,