Poezii despre Vise:

Fericiți cei ce pot zbura cu gândul
Precum apa care spală prundul,
Fericiți cei cu sufletul curcubeu,
Ei sunt cei ce iubesc pe Dumnezeu.

Ți-am spus? Te-am visat...
Se făcea că, într-o heraldică a tuturor lucrurilor,
era o încleștare între bour și vultur,
la începuturile neamurilor noastre.

Dar din stele rătăcite,
Gândurile răscolite
In visare, îmi cuprinde
Zilele cele aride.

Alerg nopțile prin gânduri
Înfigând doruri în rânduri,
Rătăcesc grădini cu vise
Rostind cuvinte nezise.

Floarea de cais

Cred că zburam odată
Căci vag, mi-aduc aminte

Să speli de vise fruntea caldă
În dimineți prea mohorâte
Și pe obraji speranța crudă
Să- ți șteargă gânduri prea cernite.

E poezia o autostradă,
Pe care las o dâră de cerneală;
Sunt melcul lent, privit precum o pradă
De vulturii cu pană colosală.

Pe cer coboară visul liniștit,
Cu pași de dor tăcut și răvășit.
În crini de noapte, totul e stingher,
Se naște-n noi al stelelor mister.

Când noaptea coboară cu pasul stins,
Un vis se preface-n fiorul aprins,
Și-n oglindă lunară îmi apar,
Fragmente de suflet, lumină și har.

În noaptea lină te aștept,
Cu suflet viu și doru'-n piept,
Sub luna albă ne-mplinim,
Și-n brațe calde ne topim.