Cred că zburam odată
Căci vag, mi-aduc aminte
Imaginea curată
De ape liniștite
Ce unduiau sub mine
Și simțeam fiorii
Unui vânt ușor,
Când zdrențuia norii
Străbătuți în zbor.
Pluteam ușor pe cerul
Albastru și senin,
Simțind că-s curierul
Unui demers divin.
Zburam prin zarea-ntinsă
Spre lumi necunoscute
Sub mine, lumea ninsă
A culmilor tăcute.
Zburam tot mai departe
Spre-un tainic Paradis,
Cînd m-am trezit din vis
Și-afară, era noapte.
Dar dacă n-a fost vis
Și-a fost o amintire,
De când eram, subțire
Floare de cais,
Plutind, de la pământ
Săltată de un vânt
Ușor, de primăvară
Și credea că zboară?
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: