Poezii despre Vise:

Ni-e gândul hoț de perle uneori,
Revinde spre citire dragi povești,
Ai vrea azi mai intens să le trăiești
Și tot mai liber să te simți în zori...

armăsarul cu potcoave de diamant
sapă fântâni în nisipul
unei stele stinse
seva pădurilor ancestrale

Fericiți cei ce pot zbura cu gândul
Precum apa care spală prundul,
Fericiți cei cu sufletul curcubeu,
Ei sunt cei ce iubesc pe Dumnezeu.

Ți-am spus? Te-am visat...
Se făcea că, într-o heraldică a tuturor lucrurilor,
era o încleștare între bour și vultur,
la începuturile neamurilor noastre.

Dar din stele rătăcite,
Gândurile răscolite
In visare, îmi cuprinde
Zilele cele aride.

Alerg nopțile prin gânduri
Înfigând doruri în rânduri,
Rătăcesc grădini cu vise
Rostind cuvinte nezise.

Floarea de cais

Cred că zburam odată
Căci vag, mi-aduc aminte

Să speli de vise fruntea caldă
În dimineți prea mohorâte
Și pe obraji speranța crudă
Să- ți șteargă gânduri prea cernite.

E poezia o autostradă,
Pe care las o dâră de cerneală;
Sunt melcul lent, privit precum o pradă
De vulturii cu pană colosală.

Pe cer coboară visul liniștit,
Cu pași de dor tăcut și răvășit.
În crini de noapte, totul e stingher,
Se naște-n noi al stelelor mister.