Poezii despre Vise:


  • Poarta sufletului

    Eu cred că tu te-ai rătăcit
    pe acolo,
    prin visele mele,
    pentru că te văd parcurgându-le cărările


    « Daniel Vișan-Dimitriu »
  • Bocet

    Prin hățișurile moarte
    Dor de vechi, lumină albă
    Cad din frunze - șoapte
    Totul cade.


    « Nuctemeron »
  • Reverie

    Reverie
    ...
    Ridică-ți privirea, departe, spre cer
    și putea-vei zbura, fulg de vis efemer,


    « Nicu Hăloiu »
  • Calea

    Îmi răscolește luna
    Sipetul cu-amintiri,
    Visări adun cât duna,
    Deșerte amăgiri...


    « dorurot »
  • Meditație

    Bulgări de-azur ce vă negați sorgintea,
    Născocind noroaie în calea-mi spre Eden,
    Bici nemilos de azi îmi va fi mintea,
    Iar pleoapele-n pupile, noaptea ce-o aștern...


    « dorurot »
  • La capătul altor vremuri

    Câtă bucurie într-o amplă rotire
    prin spațiul înstrăinatului poet!
    A câta oară simțeam straniul
    unei nașteri dintr-o risipă de moarte?


    « Manuela Munteanu »
  • Povestea unei urări

    Într-o noapte oarecare dintr-un an ce-a fost cândva,
    M-am trezit cu o urare ce de-afară se-auzea:
    “Omule cu versuri calde care-ți trec prin minte-ades,
    Cum poți tu să lași smaralde ce-ar putea avea succes


    « Daniel Vișan-Dimitriu »
  • Vulturul de aur

    Se cern straiele tristeții de lacrimi multe și mărunte,
    M-așez pe-un nor sihastru trasă de duhuri cărunte,
    Sângerând înspre valuri crețe, aspre, solitare
    Când pe ruta mea osândă-o văd pe Ran, zeia din mare.


    « Cornelia Cristea  »
  • Spre cerul cu miasme

    Înmugurește-n spaima mea un soi de viță stacojiu,
    Se-nalță în secret pe trunchiul ud, splendoare;
    Cu frunze măslinii, fruct tare, rubiniu,
    Spre cerul cu miasme născând suavă boare.


    « Cornelia Cristea  »
  • La marginea transcendenței

    La marginea transcendenței
    de Liliana Roibu

    Visez să pot zbura


    « Liliana Roibu »