Poezii despre Vise:

COLOSOMAHIA

A fost odată un Stat
Cu oameni foarte ţâfnoşi;

OMUL ISTOVIT

Omul obosit târa paşii pe cale,
Cu bocancii lui grei de glod, tălpile roase;

CÂNTECUL SOARTEI

Mă plimbam obosit pe o stradă aglomerată
Şi în jur treceau oameni îmbrăcaţi în tot felul :

ÎNVINGĂTORUL

În ancadramentul de piatră (răstignit, prosternat)
De zeci de ani agăţat între două zăbrele,

SEMENII

Un bloc din cele-nnalte cu ferestre patrate
Ce de-obicei ajung sălaş de instituţii;

ŞOBOLANII

Într-o ţară năpădeau mai demult şobolanii;
Oamenii s-au adunat şi au săpat şanţuri,

În albii uscate de ce'o dată au fost râuri de lacrimi
Ai apărut pansand cu un sărut răni ce erau încă deschise
M-ai scos din neguri hade și din zdrențe patimi
Și ai deschis porți ce cu multe lacăte au fost închise

PAJIŞTEA

Eu văd părăluţe
Egale-n lumină

LEHAMITE

Oh, comme j'en ai assez
De mon nonexistence,

SOLARIUL

Pe o plajă întinsă cu faţa la mare
Se află ridicat un cilindru de zid;