Un bloc din cele-nnalte cu ferestre patrate
Ce de-obicei ajung sălaş de instituţii;
Furnicar de inşi negri, făcând semne ca muţii,
Se agită frenetic cu gesturi disperate.
Mă apropii şi văd chipul alb al virtuţii
Brăzdat de pete vinete şi triste, resemnate;
Inşi pierduţi, spinări frânte şi glasuri sugrumate,
Gulerele scrobite smucite de convulsii.
Deodată soseşte, îmbrăcat tot în negru,
Un ins la fel cu ceilalţi, însă foarte "integru"!
Pe laturi i se cască două-ntinse culoare.
Aliniaţi, ţin toţi în mîini niște dosare
Pe care le deschid atunci când trece solul;
In sfârşit, dintr-o şoaptă aud că e… Controlul!
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel
Detalii poezie:
Distribuie pe: