Poezii despre Vise:

Aș vrea să merg la Paris!
Nu am fost niciodată în Franța.
„Titanicul” l-am pierdut pe un val...
În portul Constanța.

privesc , neregăsit, tablouri;
umblu adulmecând ecouri.
rîuri rupând opritoare,
izbucuri clocotesc funerare.

Din simplitatea visului de vară
îmi voi croi caleașcă de argint,
Și-n miez de noapte, fără de ocară,
Te voi fura cu-al dorului alint.

Dansând pe valuri de vânt,
când frunzele castanilor și castanele cad,
iar licuricii-n noapte țes lumini
ca niște mici lampioane,

Te văd în vis
stând în castelul dintre două lumi.
Ploua.Te-ai ridicat și-ai mers la fereastră
Prin fum de țigară

Prin fereastră Caru Mare,
Strălucește în oglindă,
Ceru-ntreg e-o lume care
În neliniști mă scufundă.

Revine noaptea neagră ca o țărână,
Luceferi-n steluțe se plimbă luminând,
Iar luna plină-și aprinde chipul de zână,
Cu dalbul pur al rochiei sale purtând.

Uneori mă înec într-un pumn de gânduri,
apoi mă înmoi când privesc spre căldura focului,
mă spăl de vise în calea vântului
și îmbrățișez cu drag o umbră a tristeții

Ne cunoaștem la un click distanță,
Suntem toți egali, de-aceeași importanță,
Tu și ei și eu oameni cu prestanță
Viva! Viva! Viva, clickului distanță!

A înghețat castelul în nisip
Sărutul tău siberian rănește,
Și briza mării amintiri gonește.
Iar în poiana unde ne-am iubit