Uneori mă înec într-un pumn de gânduri,
apoi mă înmoi când privesc spre căldura focului,
mă spăl de vise în calea vântului
și îmbrățișez cu drag o umbră a tristeții
ce fuge de mine cu o voință puternică,
dar eu privesc în mine cu speranță de iubire
și mă adăpostesc în întuneric,
când deodată mă pierd în aer fin,
plutind ca o firmitură de pâine
într-un pahar cu apă.
vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea
Detalii poezie:
Distribuie pe: