Poezii despre Vise:

caut rostul printre cruci
sus pe deal lângă capelă
parcă ninge cu nisip
lustre -

În calea mea
Sare se-așterne,
Iar liniștea supurează din
Pereți.

Cerul se îmbracă azi cu o draperie de stele
plină de fire pufoase,
așezându-se ca o manta albă deasupra pământului, iar noi suntem mereu în căutarea fericirei
și stăm în casă lăsând ușa deschisă,

Mă uit și fereastra nu mai e înghețată,
Dar totuși strada e întunecată,
Florile de la geam înfloresc
Și caut chipul tău să-l găsesc.

Eu te ascult cuminte și-mi zâmbești
În jocul tău m-ademenești
Captivă-n ale tale palme fierbinți
Nu încetezi să mă mai minți.

Pluteam!Era muzică ori dans?
Sfere ,roiuri în balans
Pe spirala unei scări...
Porți deschise-n câte zări?

Se sapă-n orașe mormintele noi,
Paralizia-i totală sub asuprirea fricii,
Și ploaia când cade, aduce noroi,
Pădurea-i vrăjmașă de spaima urzicii.

am un stihar în mine
și îl ucid zilnic
- strigoi
scrie dintr-un stilou

Avea un fel de a privi,
Albastru, cel din colivii
Visat de pasări nezburate
Pe cerul plin cu nestemate.

Mamă, inima mi-e arsă,
Pune luna-n fir să-i țeasă,
Din satin ,un văl bogat
Pentru jaru-n care ard!