Poezii despre Vise:

Sub un întunecat amurg de primăvară târzie,
Sub un bătrân măslin al cărui frunze priveau numai spre cer,
Se odihnea o rece piatră, contur mort de femeie,
Deasupra unei fântâni, plecată sta lejer.

Pierdută-n Bhrams și-n visuri dulci,
Încă te-aștept să mă săruți
Cu simfoniile-am rămas
Că-n lumea asta m-ai uitat.

Frunză verde cât Sahara

cam aşa ne este ţara

M-am săturat de primăvară

de flori iubito și de virtute

cu
atâta nostalgie
pășesc pe
muchia

Bacovia scrie la vioară
vioara tace-n do major
și dacă totul o să doară
ce vers speranța tuturor

fug
printre cuvinte
să
nu-mi ia vederea

Ca două dealuri tinere ședeau așa cuminți,
Sub pânza de-ebonită, ca un baldachin păgân,
Lactei ca două cupe de zăpadă, împietriți,
Sânii tăi săreau sub o privire de nebun.

Ți-ai uns, miasmă, părul, într-o tânără dorință,
Cu laptele ce-aduce o bolnavă dăruință -
Ca o ghicitoare veche, dăltuită de-un zugrav,
Sănii grele trase de doi bătrâni bolnavi

Prin pădure, puiul mamii,
trece-vom desculți la noapte,
Ghimpele să ne trosnească
sub picioare și sub coate.