Ca două dealuri tinere ședeau așa cuminți,
Sub pânza de-ebonită, ca un baldachin păgân,
Lactei ca două cupe de zăpadă, împietriți,
Sânii tăi săreau sub o privire de nebun.
Și lung am mai privit, și vai! ce frământări –
Din iazul lor albastru să gust aș fi dorit,
De-aș fi scăpat în dânșii un voal de sărutări,
Ca între două temple, odihnă-aș fi găsit!
Erai așa frumoasă, căci tinerețea luase,
Din sânul mamei tale fericirea bărbătească,
Și acum, toată, în tine, fericirea mea aflase,
Sub jartiera neagră unde să sălășluiască.
Și dulci mi-erau visările când sânii tăi cereau,
Ca două cupe tinere de vin, sezând pe masă,
Privirea mea lunatică, ce sfinții blestemau,
Căci soră tu erai celei ce-mi era mireasă.
vezi mai multe poezii de: andreiserbanescu
Detalii poezie:
Distribuie pe: