Poezii despre Vise:

Ce bună ar fi acum o țigară!
Fumată-ntre două discuții cuminți;
Și-n vraja albastră a fanarei fierbinți,

Dulce declin în iarăși amiază
Stemă căzută, prag fumegând
Frunze infirme, drum fără oază
Mecanice ritmuri duse de vânt…

El care nu existase niciodată,
Ma facea sa privesc totul ca la-nceput.
Lipsit de forma sau predilectie,
Acum eu sunt prea mult pentru mine,

Euterpe, fă-mi din flori o luntre

Dacă-mi intri-n visuri, vino pe-o cărare
adâncită-n umbra arborilor-gând
ce-au atras din ceruri stropii de iertare
și-au crescut în tihnă, liniști ascultând.

Cu gând răzleg coboară trupul
Către amurgu-i nesfârşit
În căutare de el timpul
Pe care ades l-a irosit.

Privim în sus, credem sublim
Că Domnul stă şi ne aşteaptă
Ne facem poate că iubim
Dar mintea este pe o treaptă,

Turnaţi amor peste văpaie
Şi amalgam peste ce-i pur
Turnaţi o lacrimă să-nmoaie
El sufletul, fără contur.

M-am înecat într-un pumn de gânduri,
am făcut baie în foc,
mă spăl în vântul lin,
și mă sting în umbră.

Mă gândesc la tine
și văd urmele destinului
ce intră în mine,
prin bătăile inimii,