Poezii despre Vise:

Mă uit la mine….sunt bătrână...
Cu-obrajii lungi, supţi de nevoi,
Ş-am crengi uscate-n loc de mână
Şi ochi….din ce în ce mai goi….

Înclin să cred că m-ai uitat,
Că te-ai pierdut prin lume...
Şi doar mi-ai zis când ai plecat
C-ai să te-ntorci la mine….

Întreabă de pe-acum, te rog ce îţi doreşti să ştii
Căci ape răscolite-n furtuni se văd în zare
Şi flori albastre, roşii, pierdute-n mări de spini
Pun întrebări eterne de-a fi sau nu sub soare…

Costelaţii

În noaptea asta scriu pe cer,
că pasul meu e prizonier,

Mi-ai spus, că nu mă mai iubeşti, aseară….
Şi-ai zis-o aşa de-ncet,şi liniştit,
Am râs ca şi-alte dăţi, a n-a oară,
Crezând că iar îţi arde de glumit.

Dezgroapă-mă prin zorii dimineţii
Când vântul va înceta să mă mai bată,
Vei fi pătruns mai mult ca niciodată
De gânduri ce ţintesc spre culmea vieţii.

Te-am aşteptat de când mă ştiu, dintotdeauna…
În tot ce am făcut te-am aşteptat!
De martori muţi mi-s şi soarele şi luna
Şi gerul crunt şi cerul înstelat!

Să-mi cânţi la fluier sau la mandolină
În orice seară la ore târzii,
La răsăritul lunii îngheţate,
Prin orizonturi palide pustii…

Priveşte-mă... când soarele apune
Şi se topeşte vag, în depărtări,
Atunci căuşul palmelor fecunde
Va netezi fecunde sărutări….

Mai dă-mi un zâmbet tandru, un mic semn de la tine,
Să-l prind puţin în palme şi să-l ascund în gând,
De-ar fi să trec şi munţii să ştiu că e cu mine
În orice oră a zilei, oriunde şi oricând...