Vis uitat

Autor:Mihaela Gandy Stoian


Adăugat de: mihaelagandy

duminică, 08 ianuarie 2017

Cenușa dorului învie
Al meu suflet neîmpăcat,
Tremurând sub voluptatea
Unui vis demult uitat.

Vis uitat în nemurirea
Nopților pierdute-n vânt,
Încolțind în umbra genei,
O lacrimă fără cuvânt.

Vis uitat în poarta zilei,
Sărutând a frunzei rouă,
În virgina dimineață,
Când se naște o zi nouă.

Doar o șoaptă mai străpunge
Adânca taină adormită,
Pe acea pajiște de visuri,
În acea noapte neîmplinită.

Șoapta unui vis uitat și,
Într-un colț de lună, blând
Îmi adoarme liniștit,
Trupul obosit de gând,

Îmi adoarme-o amintire...
Iar sufletu-mi neîmpăcat,
Învie din cenușa dorinței,
Acel vis demult uitat.


vezi mai multe poezii de: mihaelagandy


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Vise
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: LXXII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.