Poezii despre Vise:

Dragul meu pierdut în vise…
Cu ferestrele deschise
Spre un cer plin de văpaia
Lunii care ţine ploaia

Sunt doar o pasăre nomadă


Îmi este dor de primul meu Acasă,

Momentan sunt leșinat într-un șanț.
Nu din cauza alcoolului, nu sunt firav.
Dar propriile iluzii mă țin în lanț
Și minții mele nu-s decât un sclav.

Dor de viață,
dor de stele;
dor în cântec -
poate jele.

Iluzii senine, spuneţi- mi ce vedeţi,
Acolo un- desăvârsirea se strecoară!?
Altarul muşchilor, de verde, iscodiţi,
Ori dulcea miere, în vene, ce- i amară?

Un fulg de nea-
Sărutul iernii
Apă si gheață

Un cosuleț cu flori

E noapte peste satul învăluit de-o vrajă,
Copilul doarme dulce iar chipu-i luminat

*licurici astral*


noapte fără lună

Nocturnii păstrează-n album
Poze cu vise şi fum;

Credeam că mi-e teamă în doi.

Se flutură dorinţa pe pasul meu, greoaie,
Tu mă aştepţi ca steagul rătăcit de ploaie
Şi stema se declară uitată-n băţ de lemn;
Secată, maculată, aşteaptă doar un semn.