Poezii despre Vise:

Mi-aduc aminte cu melancolie
De serile pline de bucurie,
Când la culcare ne spunea
Poveşti frumoase,mamuca mea.

Mâna sufletului stins
Din greşeală a atins
Faţa inimii ce bate
În ritmul care se zbate

Sufletu-i plin de flori de primăvară,
El zboară în văzduh pentru a mia oară,
Mi-am pus aripi din fragede narcise,
Pe faţă simt căldura florilor încinse.

(- Bunicule, poveştile-s adevărate?
- Nepoate, asta e adevărată!
- Dar adevărate nu sunt toate?
-Ba da, pentru că... a fost odată...)

O lume de povesti

O rază de lumină, va încolți în mine
și-n sufletu-mi ferestre se vor deschide-n zbor,

Ofrandă ție

Te-am plăsmuit în taina unui gând
mă dărui ca ofrandă numai ție,

A pășit cu tălpi de piatră arsă,
Peste suflete de gheață,
A dansat pe suntele albe
Ale lunii pline-n noapte...

Vreau să scotocersc marea
Să pot deschide scoica din străfund,
Sideful gândului cel bun să lumineze
Cerul credinţei celor care plâng.

Lacul munţilor mă cheamă
Să îi fac din suflet ramă
Fiindcă e oglinda zării
Şi sfărşitul depărtării.

viddi vici viddd

sunt cuvinte care mă fac silabă şi greaţă
un fel de mucegai în ochi, un lapsus intercostal