Poezii despre Vise:

În noapte stau şi cuget ,mută
La marea gândului neînțeles
Adorm pe plaja visului, pierdută,
Purtată de val spre al meu eres.

Tu ai venit din altă lume,
Te-ai strecurat în visul meu,
Şi nu ştiu cine eşti anume
Dar te cunosc de când sunt eu.

Mi-aduc aminte cu melancolie
De serile pline de bucurie,
Când la culcare ne spunea
Poveşti frumoase,mamuca mea.

Mâna sufletului stins
Din greşeală a atins
Faţa inimii ce bate
În ritmul care se zbate

Sufletu-i plin de flori de primăvară,
El zboară în văzduh pentru a mia oară,
Mi-am pus aripi din fragede narcise,
Pe faţă simt căldura florilor încinse.

(- Bunicule, poveştile-s adevărate?
- Nepoate, asta e adevărată!
- Dar adevărate nu sunt toate?
-Ba da, pentru că... a fost odată...)

O lume de povesti

O rază de lumină, va încolți în mine
și-n sufletu-mi ferestre se vor deschide-n zbor,

Ofrandă ție

Te-am plăsmuit în taina unui gând
mă dărui ca ofrandă numai ție,

A pășit cu tălpi de piatră arsă,
Peste suflete de gheață,
A dansat pe suntele albe
Ale lunii pline-n noapte...

Vreau să scotocersc marea
Să pot deschide scoica din străfund,
Sideful gândului cel bun să lumineze
Cerul credinţei celor care plâng.