Poezii despre Vise:

Lacul munţilor mă cheamă
Să îi fac din suflet ramă
Fiindcă e oglinda zării
Şi sfărşitul depărtării.

viddi vici viddd

sunt cuvinte care mă fac silabă şi greaţă
un fel de mucegai în ochi, un lapsus intercostal

Poezia mea! Fetița mea! Iubită!
Putință iar nu dai să mi te-apropii,
Precum de-un moș cu pleata-ncărunțită
Secunde fug râzând ca-n ploaie stropii.

Imaginez o lume scăldată în albastru,
cu soarele sclipind pe cer necontenit,
o lume-n care versul, romantic și măiastru,
hrănește cu iubire, orice îndrăgostit.

Aș vrea să pot să ies din colivie…
Să simt cum zborul sacru mă învie,
Tu să fii lângă mine, să-mi arăți
Că cerul n-are limite sau porți!

Cioc, cioc, nesfârșit
Ciocănitoarea sapă
amintiri de tei

Ascult cum infloreste un cais
In zbatere si sfanta armonie,
Cand tainicul,incatusatul vis
Pe nesimtite seva il rescrie.

Iubești, ești vie!
Visezi atât de frumos...
Te invidiez! -
Indicii mii, dar ce-ngheț!

E linişte, prin ceruri plutind,
Dar stelele mi-ascultă ruga:
De prin văzduh, în trepte venind,
Răsună toccata şi fuga …

Ca un bazar sentimental
E sufletul din mine,
Prin care trece triumfal
Un regiment de rime