Poezii despre Viaţă:

*legătoria celestă*

sângerez
risipită-n oglindă

Te-am prins cu ceva vreme-n urmă,
Punând în faţă, drept momeală,
Din sentimente o urzeală
Şi din iubire cam o brumă.

Am disecat viaţa,
Acest magic dar,
Această mitică trecere,
Această sublimă poartă

COŞMARUL DIN GÂND

am văzut-o valsând printre resturi de umbre
doar lumina lunii desfiinţa

M-am privit în oglinda cerului
până mai ieri spre apus de viaţă
Uneori am fost dulce vară
fierbinte răscolitoare

*pseudo-fabulă pe înțelesul tuturor*


pe iazul din fundul grădinii

Suntem o mare de constelații
Sclipim pe cerul vieții lin
Si invatam sa fim prin alții
Ne strangem amintiri puțin câte puțin.

Vele-atârnă pe catarge
Ca și traistele goale
Și speranța mi se sparge
De o tihnă fără jale.

*Lazăr încă se doarme*

sub degete oarbe
nici un fum nu va picta în mirosuri

Un nomad s-a cuibărit într-un cort părăsit.
Era romantic lângă lizieră, aici i-a plăcut.
Peste ani omul a murit, adăpostul a căzut.
Aceasta a fost viața lui, el a cui umbră va fi?