am văzut-o valsând printre resturi de umbre
doar lumina lunii desfiinţa
orice urmă
durerea triumfa
bucăţi decer cădeau peste timp
în aşteptarea mea zădarnică
s-a aşternut frigul
doar ea duhnind a glorie
îşi făcea provizii pentru o altă zi
în care
orice eroare se va corecta
cu un singur clik
nimic nu mai doare
oamenii stau la coadă pentru nimic
se zvoneşte că se dă de pomană
o gânganie mi se aşază pe nas
ţipătul ar suna a disperare
dar tac
ceva mai încolo o mamă
alăptează un copil
printre lacrimi parcă vorbeşte cu Dumnezeu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
aspiranta,
mulţumesc pentru trecere şi comentariu. apreciez gestul
cu sinceritate,
teodor dume,
teodor dume (autor) duminică, 28 august 2016
oamenii stau la coadă pentru nimic
se zvoneşte că se dă de pomană
o gânganie mi se aşază pe nas
ţipătul ar suna a disperare
dar tac
ceva mai încolo o mamă
alăptează un copil
printre lacrimi parcă vorbeşte cu Dumnezeu,
O realitate trista etalata prin versuri minunate, legate atat de mestesugit intre ele,
trecerea de la o imagine la alta se face cu multa arta, pretuire!
aspiranta vineri, 20 mai 2016
mari,
mă bucur că textul meu a plăcut. te mai aştept. am nevoie de oaspeţi onorabili ca şi tine.
mulţumiri de suflet
teodor dume (autor) vineri, 20 mai 2016
a.j,
un comentariu bine elaborat
mulţumesc frumos
teodor dume (autor) vineri, 20 mai 2016
vezi mai multe poezii de: teodor dume
Detalii poezie:
Distribuie pe: