Poezii despre Viaţă:

De-ar fi ca să mai vin cum am venit,
Să-mi dai, la fel, o zi de primăvară,
Când mi-a zâmbit cireşu-ntâia oară
De-atâta aşteptare, pârguit;

mă simt ca două şine pe care
se aleargă şi
nu se ajunge nicăieri
mi-am cumpărat şi bilet

Bruiaje de câmp magnetic
mă asaltează
în vene urcă teama
mă cuprinde seva

Când Paştile se-apropie mereu
Sunt luat de amintiri şi dus agale,
Copil mǎ regǎsesc în satul meu
La casa bǎtrâneascǎ de pe vale;

Nu am niciodată cuvinte
să oblojesc rănile
să coş petice de cer pe obrajul lunii
şi-n dansul norilor

Si trandafirul moare

(În memoria unei Fetițe trecută în lumea îngerilor )

E ziua mea, și n-am nici un regret,
Însă forțat am renunțat la tort
Fiindcă m-am procopsit c-un diabet,
Însă sunt zdravăn, fac orice efort!

Prin satul meu ce-l port de ani în gând
La fel cum se gătea în primăveri,
Mă furişez adesea ascultând
Bobocii alintaţi de-un soare blând

Alerg, și cad, și iară mă ridic,
În cursa vieții, lungă alergare --
Și poți să crezi că nu mai simt nimic
Când stau cu îndârjire în piciore.

*pescuitul în cartilajul cuvântulu*i

nu mă întrebați cum unde și cu/ pentru cine dar am semnat
un acord poematic prenupţial