Poezii despre Viaţă:

S-au adunat în grabă înţelepţii în robele lor de glorii
La masa unui han cu paharele mari aduse de olari
Să depăşească geniul dăruit arhitecturii.
N-au avut timp. Au adormit. Vor continua discipolii.

Sunt singur pe stânca bătută de vânt,
Pe-o coastă abruptă de munte,
Și nu știu ce caut aici, pe Pământ,
Cu simțuri ciudate, din pene veșmânt,

Sfinxul a fost dăltuit din piatră
El n-a cunoscut durerea niciodată.
Dar omul a cărui mumă este huma
Va munci și va lupta întruna.

Am ancorat peste limanul păcii la voievodul răzvrătirii
Să sparg talazurile urii, să îngrop securea răzbunării.
Doamne! Tu le vezi pe toate, aruncă pleava în foc,
Fă să ajungă fiecărui om un singur atom de noroc.

Mi-e dor de cineva ca tine
* Nicolae Rolea*

Mi-e dor de cineva ca tine

L-am cunoscut la circ unde moartea este gazdă.
Mi-am pierdut controlul sub aura lui jovială.
A zis: nu te teme! Aceasta e viața mea, e clar?
Uneori, pe neașteptate, spectacolul e fatal.

Ea este încă o copilă,
Obrajii roz o dau de gol
Dar sângele în vene-i urlă
Se vede-n ea ca prin uviol.

oare unde s-au dus
clipele noastre
verzi precum
întinderea cerului

*nedespărțită semnătură*


decupează orizont spre tine carnea

Și la nunta mea
A căzut o stea
Miorița