Poezii despre Viaţă:

*cunoaște-mă pe mine-mă*

agora și-a devorat așteptările
verdictul va să despice

Degeaba mă-nvelesc în sentimente
Ce-s calde şi mă plouă cu torente
De gânduri bune şi vise frumoase...
Eşti gheaţa ce pătrunde pân' la oase!

nu pot strânge pe rafturi amintirile
mirosul, gustul
fug, alunecă
se pierd în noianul secundelor

Prin palma ta deschisă
Curgeau râuri de noroaie,
Săpături adânci și sângerii zăceau,
În încercarea eșuată de dispariție

la sânul tău iubito
noaptea am descălţat-o de vise
cu un gest frivol i-am mângâiat
creştetul cuvintelor

Născuţi sub zodii şi sub astre,
Noi ne-ncăpăţânăm ades’
Să căutăm un înţeles
Trăirii şi menirii noastre.

*se spală în mine dimineață comună*

mă așez dimineața în rama zilei
smerenia

Când Soarele se stinge
În seară și tăcere,
În valurile-n sânge
Și-n undele de miere

Ițele-s întinse
Și mi-e gata dorul
Să-mpletească-n vise
Și-n cuvânt covorul.

Primeşte-Ţi osânda şi chinul din oase,
Coroana de spini ca şi cuiele-n palme,
Ascultă zevzecii nălţându-Ţi sudalme
Urmând pe Barabas şi astăzi, Cristoase,