Poezii despre Viaţă:

Acolo unde iubirea sfântă nu se stinge niciodată,
Există o lume mirifică numai de cei aleși cunoscută.
Bogatului nu-i va fi teamă de jaf, sărmanului de pită,
Doar femeii îi va fi frică de pedeapsă și ispită.

Se scurg silabele albe şi negre
în lutul privirii asemeni îngemănării luminii
din sânul cald al nopţii
secundele tac în clepsidră

pe stradă la muncă sau acasă sub duş
peste tot acolo unde mizeria se
ascunde în golurile din viaţă
mă urmăreşte o amorţeală

Departe de lumea pe care o știi,
În locuri mizere și pline de moarte,
Există părinți ce plâng pentru copii,
Trăind un iad, suferind de foamete.

Inimă, dacă se poate,
Înc-o zi, două mai bate!
Eu aș vrea și câțiva ani,
Că doar n-o faci pentru bani!

cu rujul albastru al nopţii
poţi deschide uşa neantului
oferind zâmbete
aduse liniştit din colţul

deşi ştiu că viaţa începe de aici şi
se agită să iasă ca lumina din
felinarele uitate-n ferestre
toamna

Într-o noapte tăcută
Priveam lumea mută,
Prin ferestre opace,
Văd monstrul cum tace...

Mereu mă-ntreb aceeași întrebare,
De ce încă o zi să mai trăiesc?
Ș-apoi răspuns găsesc în simpla floare,
Ce zi de zi o ud și-o îngrijesc.

Am ajuns să am coşmaruri, nopţi bălane fără leac,
De când s-au trezit nătângii, dup-un somn de-un sfert de veac,
Şi-mi fac cruci plin de fiori, implorând oastea cerească,
Să mai pot vorbi în zori dulcea limbă românească;