Poezii despre Viaţă:

De când se-nvârte-această lume,
N-a existat un alt popor,
Din orişice să facă glume,
Sau caterincă, sau umor:

camera aceea se umplea cu cuvinte
tavanul se vopsea în culoarea amurgului
literele mici se lipeau de buzele vineţi ale timpului
idei născute din aluatul lecturilor

Când pașii mi se-ndreaptă spre abis,
Ascult cum înflorește un cais…
De-i primăvară-n ziua înnorată,
Raze de soare se arată-ndată!

Poftiţi! Doar ce-am deschis bazarul
Cu sentimente fel de fel.
Avem de toate, -avem cu carul,
Şi nu dăm iama-n portofel.

E scoasă țara la mezat
Și tot ce-a fost bun de furat
Hienele-au ” luat în gură”
Fur, furi, fură!*

Domnule judecător,
Asta e discriminare,
Plus că…suntem un popor
Cu tradiţii milenare,

soldatul din foi de ceapă
respiră aerul suprapus al vieţii
rostuind gânduri şi priviri
în colţul obosit al morţii

Orb pe țărmul vieții

nu-i știe culoarea dar poate intui forma
se izbește mereu de conturul ascuțit

Privesc uimit prin veacuri înapoi
Ce-a fost poporul nostru și ce este
A izbândit războaie și nevoi
A fost adevărat, nu e poveste.

desfac umbra răului
în aripi de lumină
ard felinarele în zâmbetul nopţii
paşii se înalţă din asfalt