Poezii despre Viaţă:

Din amintiri ce se destramă,-n amurgul vieţii, regăsesc
Mereu, parcă, o altă mamă, care, la vârsta mea, firesc,
Am înţeles ce se-ntâmpla, cum altfel ea mi-a apărut
Prin ochii şi prin mintea mea în timp ce-ntruna am crescut;

Cum, Doamne, nu Te-ai îndurat, ca omului, cel zămislit,
De la-nceput să îi fi dat să fi trăit la infinit,
Şi l-ai lăsat ca frunza-n vânt, calic, zgârcit, doar câţiva ani,
De parcă timpul pe Pământ, chiar şi la Tine costă bani!?

În viață totu'-i trecător ...
Nimic nu este etern,
Doar gândurile ce le-aștern,
Căci oamenii ... se nasc și mor.

Ninge ,
ninge cu flori de lumină
la cei ce aduc iubire.

Îmbrăcată în matasea dimineții
zbor prin tărâmul sufletului
precum un fluture
îmbrățișat de razele soarelui,

Lasă-mă să dorm cu pieptul acoperit de stele
trofee din brazda gândului tău
să-ți pun cerul la picioare
să mă cațăr pe umbra copacilor tineri

Picură adânc secunda peste ziua zbuciumată
și a noptii cataplasmă se întinde ca un leac
să-nvelească într-o bură ce-i muncit de judecată
și în mareția lunii e doar miezul unui fleac.

adesea se aşează pe fruntea mea timpul
mă lasă mut ca o piatră la marginea răului
când obosim de uimire îşi înalţă aripile
asemeni păsărilor răpitoare îmi sculptează

se alungă din cer furtuna
ploaia încape într-un pahar cu apă
râuri colorate umplu livada cu gânduri
simplu se moare

Și-ajung acum ca să constat
Că nu-i așa cum am visat
Că nu e om care să stea
La rău,la bine-n preajma ta