Poezii despre Viaţă:

Din Kliusnikov
Frumoasa nestatornicie,
Viata, pentru ce-mi esti data?
Mintea-mi tace, simtul stie:

Dorul meu,
Deschide-ti cartea cetluita.
Si-ti resfira-n soare, si-ti resfira-n vint
Paginile-n care, peste-albastru-ti cint,

Tu esti un semn,
Un raspuns al singuratatii mele,
Nu iambi ori trohei
Sau usoara muzica

Un cantec de copilarie,
un cantec cu miei,
cu fluturi si vise,
un cantec cu spini,

A lumii cantu cu jale cumplita viiata,
Cu griji si primejdii, cum ieste si ata
Pre suptire si-n scurta vreme traitoare,
O, lume hicleana, lume insalatoare.

Macina moara
Si faina tot curge.
Si oamenii tot pier,
Si moara tot macina.

Cel mai simplu e sa nu scrii.
Mana intepenita carnea aproape hazlie
in mutenia asternuta acolo
noaptea - ca un sal pe gura

in torturata aceasta seara
femeile moarte de iubire
vor cadea pe la porti inecate.
in urma lor ferestrele si usile sparte

„Nu mai cotrobaiti prin cuvinte
ca sa descoperiti in ele legatura cu viata -
mai bine ascultati ce va spun:
pana si iarba de asta vara

Dlui V. G. C.
Asa, simpla vietuire
Eu stiu sa o pretuiesc
Si de acea fericire