Poezii despre Viaţă:

Etern partaj în gânduri îmi răsună
Precum privighetoarea în avânt
Prietenii şi visuri, împreună,
Eu le împart cu voi, prin jurământ.

fire de nisip
strânse într-o scoică;
mărunţi nori-
adunaţi într-o găoace,

Nu sunt spectatori surzi sau orbi
Când ritualul începe
Când încep să mă curăţ de dragoste...
De sacrificii vechi, de umbre sfinte,

Un contur inedit, cu linii fine
Defineau un vis cu forme nete,
Într-o realitate imediată,
Pe care o simţeam printre degete, pensule, crete.

Am desenat pe podea un curcubeu,
Căci nu l-am mai vazut demult,
Cam de când mi-am vopsit
Ferestrele în negru.

Un zâmbet şchiop, amar

Îi strălucea pe buze de kovar;

În fiecare vară mă aştepta la gară
Cu hainele bătrâne de atâta purtare
Cu lacrimile în ochi de bucuria revederii
Şi de gândul ce-o măcina crud - că va veni clipa plecării...

Al cui eşti tu copil frumos
Ce străluceşti ca aştri pe cer.
Eşti un om hain sau duios?
Sau eşti plămădit dintr-un mister.

Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Veștejit de-al toamnei mele frig
Nu voi mai fi tânăr niciodată.

Mă aflam la răscruce de drumuri,
Cu genunchii strânşi la piept.
Îmi stângeam inima-n mână,
Mă gândeam la un lucru incert.