Poezii despre Viaţă:

Lacrimă de perlă albă
Cad din iarna friguroasă
Şi în drumul rece, gri,
M-am prins uşurel de-o creangă

Iată cum o scumpă doamnă
(Ochi căprui,păr castaniu) ,
Se plimbă pe stradă-n toamnă
(Chiar de-i vânt şi e târziu) .

De toţi şi toate tinereţea fuge
şi tot ce-i copt, trecut prin viaţă,
de-a lungul timpului ce curge,
se ţine suspendat de-o aţă.

Soarta îmi este vicleană,
Mă închide într-o cuşcă...
Eu sunt animal de pradă,
Iar ea animal ce muşcă.

Etern partaj în gânduri îmi răsună
Precum privighetoarea în avânt
Prietenii şi visuri, împreună,
Eu le împart cu voi, prin jurământ.

fire de nisip
strânse într-o scoică;
mărunţi nori-
adunaţi într-o găoace,

Nu sunt spectatori surzi sau orbi
Când ritualul începe
Când încep să mă curăţ de dragoste...
De sacrificii vechi, de umbre sfinte,

Un contur inedit, cu linii fine
Defineau un vis cu forme nete,
Într-o realitate imediată,
Pe care o simţeam printre degete, pensule, crete.

Am desenat pe podea un curcubeu,
Căci nu l-am mai vazut demult,
Cam de când mi-am vopsit
Ferestrele în negru.

Un zâmbet şchiop, amar

Îi strălucea pe buze de kovar;