Poezii despre Viaţă:

De tristeţe iar mă bucur
n-am cuvinte cum să spun
că tăcerea a dat muguri
taman pe gura de tun

și ne vom stinge
călătorul meu ne)gând,
uitat în trist acord sinistru,
astupat,

dar sunt atât de departe
asemenea pământului crăpat
m-au şi învăţat să nu mint să nu fur să nu ucid să
nu jinduiesc şi încerc să mă înalţ desculţ

*apnee pe gol*

noile coduri ale memoriei
se impun în forţă

*riduri pe obrazul înțelepciunii*

pe cantul destinului glezna flexează o naștere
în ritm de hip hop

Sunt ultimul poet cu satu-n glas,
Podeţ umil de scânduri în cântare,
Fac liturghia mea de bun rămas,
Mestecenii cădelniţând frunzare.

Și clipa trece, trece ca nebuna,
Iubirea trece ca un vânt hoinar,
Iar amintirea pentru totdeauna,
E dor și vis pe-al timpului altar!

Eu merg mereu pe acest drum,
Cum vântul nu poţi să-l apuci,
Apar în zare nori de scrum;
Unde te duci? Unde te duci?

În palma mea am prins
Bucata ta de cer
Şi în acorduri selenare
I-am dat viaţă

geneze amnezice


se usucă expiraţia speciei