Poezii despre Viaţă:

Eu merg mereu pe acest drum,
Cum vântul nu poţi să-l apuci,
Apar în zare nori de scrum;
Unde te duci? Unde te duci?

În palma mea am prins
Bucata ta de cer
Şi în acorduri selenare
I-am dat viaţă

geneze amnezice


se usucă expiraţia speciei

pagina de facebook a veșniciei


mi-a dat accept rețeaua energiei subtile

În noaptea blândă , de mătase
Cu mii de stele răsfrânte-n priviri
Când timpul însuşi se dilatase
Noi doi tăceam,depănând amintiri.

zi de împins pereții inimii


vampirismul cuvântului primăvara

De ce împarţi tristeţe
în cuvinte de ocară,
când nu demult,
dragostea mea ţi-era febleţe,

În cazinoul ciudat de la minus şapte, se joacă ruleta morţii...
Crupier al sorţii,
invitat special al Inconştienţei,
Fatidicul dă tunul:

Când lucrurile dimprejur,
ajung să nu se mai lege între ele,
întâi înjur...
apoi,

Am învăţat să arătăm frumuseţea fluturilor
înfigându-le câte un bold în cap.
Am învăţat să împăiem amintirile
privindu-le apoi de la depărtare pentru că ţipătul lor e prea strident.