Poezii despre Viaţă:

Te iubesc aşa cum iubeşte focul arzând
între două nopţi paralele şi pentru că
mă trezesc odată cu stelele în jurul meu
e mereu noapte doar când visez ziua

Doamne ce s-ar întâmpla dacă
aş duce un trandafir la tâmple po
te at înflori însuşi crivăţul iernii ab
solute foc concentrat autoportret

A sosit o altă zi
Şi o altă dimineaţă,
Şi o altă viaţă...
Şi câte, vor mai fi?

De tristeţe iar mă bucur
n-am cuvinte cum să spun
că tăcerea a dat muguri
taman pe gura de tun

și ne vom stinge
călătorul meu ne)gând,
uitat în trist acord sinistru,
astupat,

dar sunt atât de departe
asemenea pământului crăpat
m-au şi învăţat să nu mint să nu fur să nu ucid să
nu jinduiesc şi încerc să mă înalţ desculţ

*apnee pe gol*

noile coduri ale memoriei
se impun în forţă

*riduri pe obrazul înțelepciunii*

pe cantul destinului glezna flexează o naștere
în ritm de hip hop

Sunt ultimul poet cu satu-n glas,
Podeţ umil de scânduri în cântare,
Fac liturghia mea de bun rămas,
Mestecenii cădelniţând frunzare.

Și clipa trece, trece ca nebuna,
Iubirea trece ca un vânt hoinar,
Iar amintirea pentru totdeauna,
E dor și vis pe-al timpului altar!