Poezii despre Viaţă:

*apnee pe gol*

noile coduri ale memoriei
se impun în forţă

*riduri pe obrazul înțelepciunii*

pe cantul destinului glezna flexează o naștere
în ritm de hip hop

Sunt ultimul poet cu satu-n glas,
Podeţ umil de scânduri în cântare,
Fac liturghia mea de bun rămas,
Mestecenii cădelniţând frunzare.

Și clipa trece, trece ca nebuna,
Iubirea trece ca un vânt hoinar,
Iar amintirea pentru totdeauna,
E dor și vis pe-al timpului altar!

Eu merg mereu pe acest drum,
Cum vântul nu poţi să-l apuci,
Apar în zare nori de scrum;
Unde te duci? Unde te duci?

În palma mea am prins
Bucata ta de cer
Şi în acorduri selenare
I-am dat viaţă

geneze amnezice


se usucă expiraţia speciei

pagina de facebook a veșniciei


mi-a dat accept rețeaua energiei subtile

În noaptea blândă , de mătase
Cu mii de stele răsfrânte-n priviri
Când timpul însuşi se dilatase
Noi doi tăceam,depănând amintiri.

zi de împins pereții inimii


vampirismul cuvântului primăvara