Poezii despre Viaţă:
- Dragostea sfărmând patul lui Procust
Eşti liberă să-ţi faci de cap cu trandafirii
să faci nudism pe plajele din tei
să-ţi acordezi cu sentimente coarda firii
să dai cu tifla celor ce-şi spun zei
« Costel Zăgan » - Primăvara ca autoportret în verde
Primăvară de cleştar
mi-ai pus sufletul pe jar
Cum se-nalţă soarele
« Costel Zăgan » - rătăceam prin mine, Eu
m-ai topit în tine, noapte-
plâns de stele, râs în șoapte,
sfârtecat de-un mărăcine,
ochiul focului mă ține
« misionara » - Copacul
Copacul
Sufletul meu este asemeni unui copac roditor
Și are ramuri infinite asemeni aripilor...
« Alina Cristian » - Și vine o zi!...
Și vine o zi!...
Şi vine o zi,
când viaţa ţi se pare ca un castel de nisip,
« Alina Cristian » - Copiii n-ar trebui să audă cocoșii cântând
* inocență fără procură *
am închis monitorul
« Gerra Orivera » - Lumea o scrisoare pierdută de Dumnezeu
Aţi rămas tot haimanale
posteritatea degeaba a trecut
în fine Caragiale după Caragiale
are-un public surdomut
« Costel Zăgan » - Decalog în destrămare
Ajungă-i zilei răutatea ei
şi mie fericirea de-a fi trist
nevoie n-am de votcă sau femei
sunt singur Doamne deci exist
« Costel Zăgan » - Elegie de supravieţuire
Doamne iar am încurcat-o
viaţa mi s-a dus la dracu'
şi-i spun morţii adorato
de-azi cu tine-mi fac veacul
« Costel Zăgan » - ,,sunt un obiect,,
bine pus la păstrare
nu mă mai atinge nimeni
în întunericul de frunze
mă nasc privire întoarsă
« misionara »

