Poezii despre Viaţă:

Ascult la glasul care dinlāuntru-mi vine
deşi nu-i vocea care-o port,
vorbeşte-ncet, şoptit, doar pentru mine,
însă ce spune nu socot.

*alfabetizarea efemeridei*


”în podul palmei un sân de femeie

*predestinare*


deschid valul

Nu lăsa să crească îndoieli între noi,
acoperă timpul cu ceva,
cu imaginea ta,
cu minciuni,

Culcată
într-un lan de maci roşi
aţipindă.

Şi de-ar şti viaţa că moartea-i sumbră
De-ar şti ea că moartea-i-n viaţă
Nu ne-am teme atât de moarte, ci de viaţă
Fiindcă odată ce mori, dispari

am scos numai o mână
timid am coborât o treaptă
punte să îi fac
noului vaier

se nasc poeme din clipe fara staniol,
crude, dezbracate, gri
si inalta ziduri,
dure, compacte, caprui,

Se-adună vremurile-asupra mea,
M-au nins, plouat și-n arșiță răscopt
Mă păsuiește încă oare vremea ?
Voi apuca decenii opt?!

Cărare-abruptă este viața,
Pe-alocuri lină și pavată
De cei ce ne-au lăsat povața
Din chin și trudă câștigată.