Poezii despre Viaţă:

Alerte sau prelungi, trec clipele în viață,
Te-ntrebi unde-o s-ajungi, legat de-un fir de ață.
Sublime sau anoste, pot ele să ne fie,
Destine pot să coste, dar nimeni să nu știe.

*Inimă pe valuri*
Melaniei Briciu

Recurg la vorbe goale şi fără de-nţeles;
Greu îmi este-n viaţă, nu am de ales;
Doamne, daca Vrei să mă chinui iar,
Pentru mine-i cert că lupt în zadar.

Învolburate,gândurile mă-nconjoară,
Amurgul zace răstignit la orizont,
Crispată, inima se zbate,într-o doară,
Pulsând ciudat printr-un ventricul bont.

să mai respir aer zăbrelit
transpiraţia sulfuroasă a laşităţii
am obosit
m-a oprit răscrucea întinzând spre mine

Prea grele rozele de dor
se-ntunecă
şi dor.

ține sub deget de ascultare butonul apocalipsei
șotronul puterii se joacă pe scheletele noastre flămânde
din țara candorii în cască îmi șoptești apăsat
nu-i vinovat

noaptea asta pare
să își întindă prin cer
o mână și numai păsările
strigă tot

doarme în rădăcina lumii
şarpele magic
energie primordială încătuşată în lut
înţelepciuni în vertebra dintâi

oprită la marginea gândului mai număr odată
câte picături de otravă toarnă în ceaşcă ora când îşi răsfiră
– sălbăticie duioasă licitată din ruguri –
scriptele întrupatelor cuvinte prin mine