Poezii despre Viaţă:

Suntem cu toți corăbii pe valurile vieții,
Străbatem ape calme, sau aprige furtuni
Cu-ntunecimi de noapte în geana dimineții,
Ajungem să ne pierdem prin negrele genuni.

Colecţia: Explorări în lumină


Habar n-am cine eşti, pelerine dar te primesc

Haşurări luminiscente - portrete

* Lui Leonard Ancuţa *

Iubito, iar m-ai înșelat, de cum la slujbă am plecat,
Ar trebui neapărat, să-ți cauți alt bărbat!...
Și nu e prima dată când, mă-nșeli așa ca o perversă,
De-aceea scriu acest mic rând, cam fără de adresă!

*infinitul adormit în clipă*

invitată la balul efemerului
agăț în pomul cunoașterii frunza de viță de vie

*în ochiul furtunii*


mi-ai zis

Gândul meu străbate lumea-n zări albastre, creste sure...
uneori ascultă timpul fluierat de-un tren în gări.
Numai unde-a plâns tristețea până a crescut pădure
nu-l trimit că s-ar întoarce obosit de întrebări.

Mi-am rătăcit tristețea în oraș
să uite unde stau, să nu mă știe...
Venea din anotimpul pătimaș
în care ne mușcasem cu mânie.

*nedespărțită pâinea înălțării*


chiar nu-i nevoie să cer procură de la ceruri

Nu te cățăra să vezi peste clipă, te vor durea ochii fără leac.

S-au subțiat cărările
clipei,