Poezii despre Viaţă:

Aripi aş vrea
Să pot cumpăra
Apoi să le cos
De trupu-mi osos.

La capăt de lume
Pe glob de-o sa pic
Tu o sa vi să mă ajuţi să mă ridic?

De ce aruncă lumea cu pietre
Într-o femeie frumoasă
Cât poate ea să fie de amenințătoare în viaţa voastră?

deschide cutia de sticlă a cuvântului
în care
un clopot de lacrimi
îmbracă în sunete tăcerea

Pe cărarea de lumină de prin ceruri neumblate
Unde visuri se încheagă într-o bură de mister,
Se aud glasuri de îngeri ce își lasă-a lor palate
Și pornesc spre adunarea ce se-ngheagă -n eșicher.

Copilarie ma auzi de unde esti?
In amintiri si in povesti
De unde cateodata iesi
Sa ma incanti , sa ma vrajesti.

enclave într-un abis al tăcerii

strigăte mute
descojite de căldură

Lacrimile mele cad în sus
Lacrimile mele la cer s-au dus
Să-i ceară Domnului ca să mă ierte
Să-i ceară Lui să nu mă mai certe.

Iubim bărbaţii,
Pentru că ştiu să ne facă să ne simţim ca nişte zeiţe...
Pentru că ne privesc ca pe nişte nimfe, iele,
(şi chiar dacă îi ducem în pragul nebuniei).

De fiecare rid al meu
E ataşat un moment al vieţii
O bucurie, o supărare,
Un anotimp depresiv,