Poezii despre Viaţă:

deschide cutia de sticlă a cuvântului
în care
un clopot de lacrimi
îmbracă în sunete tăcerea

Pe cărarea de lumină de prin ceruri neumblate
Unde visuri se încheagă într-o bură de mister,
Se aud glasuri de îngeri ce își lasă-a lor palate
Și pornesc spre adunarea ce se-ngheagă -n eșicher.

Copilarie ma auzi de unde esti?
In amintiri si in povesti
De unde cateodata iesi
Sa ma incanti , sa ma vrajesti.

enclave într-un abis al tăcerii

strigăte mute
descojite de căldură

Lacrimile mele cad în sus
Lacrimile mele la cer s-au dus
Să-i ceară Domnului ca să mă ierte
Să-i ceară Lui să nu mă mai certe.

Iubim bărbaţii,
Pentru că ştiu să ne facă să ne simţim ca nişte zeiţe...
Pentru că ne privesc ca pe nişte nimfe, iele,
(şi chiar dacă îi ducem în pragul nebuniei).

De fiecare rid al meu
E ataşat un moment al vieţii
O bucurie, o supărare,
Un anotimp depresiv,

Pe toți o să ne judece lumea,
după ce vom pleca...
ne-or damna mult prea curând.
chiar dacă trupurile noastre

Din umbre triste-am făurit

Hrană scumpă pentru zei.

prin amalgamul de sunete al străzii
pașii mei se pierd în tăcere
în vitrina unui magazin
cu produse la reducere