Poezii despre Viaţă:

Speranța nu moare, renaște mereu
Mai vie, mai trează cu cât ni-e mai greu
Ne ține în viață când tot se destramă,
Ghidându-ne pasul ca tată și mamă.

Uneori

Ești întristată, nu-ți găsesti cuvinte
adeseori versi lacrimi, si suspini,

Da, sunt un om pe care aproape-orice îl "mișcă",
Un om care pune suflet, un om care riscă,
Un om ce încă mai încearcă să schimbe lumea,
Unul diferit de ceilalți, considerat "culmea".

Un lucru rar, neprețuit, prietenia nu-i o toană
Și nu se-njgheabă ”pe genunchi”, e o coloană
Clădită-n timp și cu răbdare cu încredere
Ce-i dobândită doar prin fapte și accedere

Călător prin zi și noapte
Doar destinul mă desparte
De ființele cu chip
Ca al meu...fir de nisip!

Iubitule, m-ai răsfăţat,
În aste luni nespus de tare,
Cu cine-n doi, sejur la mare...
Comportament de invidiat.

(poetei Camelia Ardelean)
Ești sora mea pe-aripi de poezie
Ne-am întâlnit în spațiul virtual
Și-a devenit atât de uzual

(profesoarei Tina Chiru)
Un suflet mare cum n-a existat
Cu drag pentru frumos și poezie
Ne leagă strâns acea prietenie

De când se-nvârte-această lume,
N-a existat un alt popor,
Din orişice să facă glume,
Sau caterincă, sau umor:

camera aceea se umplea cu cuvinte
tavanul se vopsea în culoarea amurgului
literele mici se lipeau de buzele vineţi ale timpului
idei născute din aluatul lecturilor