Poezii despre Viaţă:

În bazarul agitat
Mă strecor printre mormane
Ieşite din saci, de-a valma,
Pe pământul îngheţat.

Încredere, mireasă a minciunii
te-ai trezit conjungând la verbe
absurd și trist aș zice
când dansul printre stări

Într-o zi de vară
ne-am jucat la cărți iubirea,
împărțind în mod egal cărțile,
am aruncat pe masă o clipă,

În rochia de dantelă zdrențuită
Ți-am apărut în vis, te-am întrebat:
"Ai inima în piatră dăltuită,
De m-ai lăsat sub nuc și ai plecat ?

Rupe-n două brigantina
Timpul pojghița ce-și prinse
De-a îmbrățișa Lumina
Cu-avântările aprinse.

O stâncă vreau să fiu,
La malul mării...
Să-ți umplu sufletul pustiu
Cu taina depărtării!

Viața din ani face colecție
Și mai mereu ... ne dă o lecție,
Din care trebuie să-nvățăm
Și greșeala să n-o mai repetăm.

Ca si un trandafir


Înfloresc trandafirii sub cerul senin

Din amintiri ce se destramă,-n amurgul vieţii, regăsesc
Mereu, parcă, o altă mamă, care, la vârsta mea, firesc,
Am înţeles ce se-ntâmpla, cum altfel ea mi-a apărut
Prin ochii şi prin mintea mea în timp ce-ntruna am crescut;

Cum, Doamne, nu Te-ai îndurat, ca omului, cel zămislit,
De la-nceput să îi fi dat să fi trăit la infinit,
Şi l-ai lăsat ca frunza-n vânt, calic, zgârcit, doar câţiva ani,
De parcă timpul pe Pământ, chiar şi la Tine costă bani!?