Poezii despre Viaţă:

A nins şi suntem mai curaţi
Cu-această pătură de nea,
Ce poartă pururea cu ea
Iubiri ca-ntre surori şi fraţi.

Violența o întâlnim
Peste tot unde pășim :
În familii și-nvățământ,
Oriunde pe acest pământ.

Îmi ești visare,îmi ești umbră,
îmi ești vinul roșu,îmi ești duioșie,
îmi ești izvor de taină în cuvinte,
îmi ești cerul ce inundă pământul,

De-a valma
visele mă năpădesc
în hohote, mă caută
o undă nebună ce-n cuget

Amicul meu corporatist,
Crescut prin multinaţionale,
Mi s-a părut puţin cam trist
Ieri, când l-am întâlnit în cale.

Descrie-mi, c-un penel, întreaga viață,
dar fă-o-așa cum aș fi vrut să fie:
ferită de momente ce îngheață,
căci s-a-ntâmplat prea multe să îmi fie!

Se-aude un tropot pe drumul străvechi
Ce trece prin codrul de cețuri ascuns;
E-aproape, e iute, pulsează-n urechi,
Și simt cum, din suflet, ceva i-a răspuns.

E noapte, iar eu mă pierd pe străzi cunoscute,
Printre oameni străini cu priviri pierdute.
Fug de propriile gânduri, iluzii și amintiri,
De conversații inutile, sacrificii, dezamăgiri.

Pentru un succes notabil
Un an bun şi remarcabil,
Se prepară ca-n reţetă
Cu măsura cea corectă,

În neagra cetate
De unde răzbate
Acordul de liră
Poetul se miră