Poezii despre Viaţă:

Zveltă
și plină de diamante
dorința,
poposește-n viața mea

Un înger am crezut că eşti,
Venit din vremurile-apuse
Când în lumina din poveşti
Dansau cuvintele nespuse.

S-a întâmplat demult, nimeni nu ştie,
Când prima dat’ a fost uimită gloata,
Din ginta nu ştiu cui, o scăfârlie
Descoperi marea minune, roata,

Uitati-va la ea..
Este frumoasa
Si rochia ii curge-n valuri linistite.
Ea merge pe strazi

Zorii zilei m-au surprins
în mod plăcut,
a nu știu câta oară,
precum pomul de Crăciun,

Copiii lăi m-au supălat
La glădiniţă cu o veste,
Că, Mos Clăciun e o poveste,
Nu e si nici n-a ezigstat,

Colind astăzi cu gândul
Pe cine știu doar eu
Și martor mi este Pruncul
Că-L cânt pe Dumnezeu!

Poate nu sunt un om prea bun
Oricât aș vrea și strădui,
E sigur totuși că-mi doresc
Zi după zi să fiu creștin…

A sosit din nou Crǎciunul,
Casele de nea-s cernute,
Vin copii cu Moş Ajunul
La covrigi şi la nuci multe;

Zidim în noi altare de lumină -
Un Prometeu ce-aprinde focul sfânt,
Când soarele-i întemnițat în mină
Și luna-i îngropată în pământ.