Poezii despre Viaţă:

O listǎ am de ani de zile
Într-o agendǎ de birou
Şi trec prin galbenele-i file
Doar de Crǎciun şi Anul Nou,

În spațiul decorat
de sărbători,
cu atâta dragoste,
n-am uitat să-mi decorez

Eu mă retrag, un timp, acolo unde
lumina-ncearcă să pătrundă, iar,
când, dinspre întuneric, mai pătrunde
o fiară cu aspect tentacular.

În adierea serii, sub el, priveam spre zări
plecarea primăverii, cu ale ei cântări;
În vara cea toridă, stăteam la umbra lui,
copacul nostru falnic, de fapt, al nimănui.

Desculță
prin cântec de ploaie
pe margini de lume
prin ceas trecut

Când sufletul tău râde şi dulcea primăvară
Răsfiră peste lume parfum de floare rară,
Să-ţi aminteşti, copile, când iarna ţese gerul-
Prin stratul de zăpadă răzbate ghiocelul.

Noi de când am început liceul
Ne plimbăm doar cu bmw-ul
Si pe toți ce ne-au iubit
Cu-al nost' fund i-am fraierit

Am fost cuprins de braţe albe
Şi lin purtat prin munţi şi văi,
Am admirat steluţe-n salbe,
Pe magic fond de zurgălăi.

Trăim în “Era noastră”! Trăim “După Hristos”!
Cuvintele acestea ne sună-aşa frumos…
Dar după Hristos, oare, trăim cu-adevărat?
O, sensu-i doar istoric. Păcat… Mare păcat…

Aş fi putut să cred cu zeci de ani ‘nainte,
Pe când eram copil în satul dintre vii
Şi nu aveam pe-atunci ca azi atâta minte,
Că Moşul cel iubit e-un basm pentru copii,