Poezii despre Viaţă:

O,tu înserare,de ce stai la pândă
cu străjerii tăi
ce vor întuneca tot pământul?

În jurul
bietului meu suflet
de pretutindeni
se adună vâlvoi

Ghicitoarea zilei

Azi vă zic şi-o ghicitoare...
Zace într-o sărbătoare:

Cu trecerea vremii ne risipim în toate,
fantezia disipării întregeşte gestul;
îşi cere zilnic viaţa, din drepturi amânate,
nu uita să-şi ceară, uneori, şi restul.

Voi știi s-ascult în glasul,stropilor de ploaie
De sufletul ce tremurând îmi e de dor
Și când mi-o povesti,de chinul ce-l îndoaie
O să-i răspund,cu toate simțurile în cor:

Dintr-un început
se numește piatră lovirea adâncă
a cuvântului în fibra ploii
se numește piatră

S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, la fel, şi ei,
Mi-amintesc, şi nu sunt glume, când eram noi tinerei,
Un flăcău, un oarecare, când la vatră s-a lăsat,
Era copt, om pe picioare…ce să mai! era bărbat;

ehei ce știți voi
de plecarea mea
așa pe neașteptate

Miroznă-abruptă și amară
Din frunze-n bronzuri și arămuri
Și seara-i toamnă, toamna-i seară
Pe ale timpurilor țărmuri.

(Dedicată poetului Gerra Olivera)

Destul ai suferit şi-i vremea să trăieşti
Eşti un poet iubit şi Gerra... te numeşti.