Poezii despre Viaţă:

Cu trecerea vremii ne risipim în toate,
fantezia disipării întregeşte gestul;
îşi cere zilnic viaţa, din drepturi amânate,
nu uita să-şi ceară, uneori, şi restul.

Voi știi s-ascult în glasul,stropilor de ploaie
De sufletul ce tremurând îmi e de dor
Și când mi-o povesti,de chinul ce-l îndoaie
O să-i răspund,cu toate simțurile în cor:

Dintr-un început
se numește piatră lovirea adâncă
a cuvântului în fibra ploii
se numește piatră

S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, la fel, şi ei,
Mi-amintesc, şi nu sunt glume, când eram noi tinerei,
Un flăcău, un oarecare, când la vatră s-a lăsat,
Era copt, om pe picioare…ce să mai! era bărbat;

ehei ce știți voi
de plecarea mea
așa pe neașteptate

Miroznă-abruptă și amară
Din frunze-n bronzuri și arămuri
Și seara-i toamnă, toamna-i seară
Pe ale timpurilor țărmuri.

(Dedicată poetului Gerra Olivera)

Destul ai suferit şi-i vremea să trăieşti
Eşti un poet iubit şi Gerra... te numeşti.

Şi dacă spun da
mă vei întreba unde am fost ieri
sau de unde vin astăzi
ce cai am călărit cu zâmbet făţiş

Cerul își freamătă cununa
Și stelele cad din tezaur
Întruna una câte una
De bronz, de purpur și de aur.

Și rând pe rând se duc ca vântul
Toți anii și-ale lor pățanii
Trec peste noi cu tot avântul
Cum peste munți mai trec huțanii