Poezii despre Viaţă:

Se luptă gânduri în ambuteiaj,
Înveșmântate-n straie lungi de doliu,
Și intră amintirile-n sevraj,
Alunecând sub palidul lințoliu.

Dezlegat de sacre jurăminte,
Te cobori ca înger pe pământ,
Porţi în tine ceruri şi morminte -
Cercul ce se-nchide într-un sfânt.

Privesc la ceasul ăsta
Ce stă inert prins de-o brățară,strâns,

Mai ştiţi voi oare, oameni, ce-i aia îndurare,
Ce e aceea milă, durere,-amar, ce-i chin?
Culegi numai ce sameni, din ură nu răsare
Iubire, mângâiere, doar lacrimi şi suspin;

Se spune că-ntr-o ţară, cum sunt atâtea-n lume,
Cu oameni minunaţi, la fel ca-n România,
Săraci şi amărâţi, dar puşi mereu pe glume,
S-a inventat ceva, salvând economia,

Cine n-are tăceri, să-mprumute !
Insomnia e lungă cât o viaţă de om,
Doar beznele lor mai stau să asculte
Rugăciunile sufletului ȋnainte de somn,

Adeseori invidia ma roade
Si egoismu-n piept,pe tronu-i sade.
Sunt rece la atata suferinta,
Automultumit cu-a mea credinta.

De-aş fi eu cumpănă-n răscruce,
I-aş iscodi pe trecători,
De unde vin şi-unde s-or duce,
De au văzut dorul în zori;

Nu mi-am propus prea mulți: vreo două sute
C-aș fi prea lacom dacă cer preamult,
Dar aș mai vrea s-ajung la senectute,
Când ar mai fi un an sau doi. Nu-i mult!

Privești, din cer, cu-aceeași măreție,
în sufletele celor ce-ți oferă
ofrande-n bucuria efemeră
pe care-o vor mai lungă să le fie.