Poezii despre Viaţă:

Doamne, de ce tai chitanţă
Şi celor nevinovaţi ?
Chiar nu are importanţă
Că îi plâng surori şi fraţi ?

Un joc de şah e viaţa, străine inocent,
Cândva am fost regină, acum nu am un cent;
Nebunii îmi furară trăsura şi doi cai
Şi de atunci, în ploaie, alerg după tramvai.

An de an, de Halloween,
Chiar în faţa casei pun
Un dovleac baban şi plin,
Ce-l pictez, cât sunt de bun,

* mușcătura cancerigenă *

înțeleg urletul lumii fără translator
soarele îmi desface din alveolele simțirii clipa friabilă

Pe scara noastră, la etajul trei,
Aveam un tânăr talentat poet
Ce, zilnic ridica la Dumnezei
Vecinei, o violă-ntr-un cuartet,

Nu e o coincidenţă,
Însă asta nu importă,
Când sunt cazuri de urgenţă
Şi ocnaşii au escortă!

l-am visat pe Prometeu
cum ţinea sfat de taină cu vulturul
îi terminase ficatul cu milenii
în urmă

Povestea mea !

Mi-e greu să scriu povestea vieții mele,
Cu amintiri si fapte din trecut.

Cin’ mi-a văzut poemele-n vreo carte,
A înţeles că sunt om serios,
Dar cin’ le-a şi citit, de curajos,
A constatat, din versu-mi fabulous,

Când tăcerea se sparge în timpane
aud şoapte sub pleoapa pământului
şi stau la taifas (pe braţe de cruci) cu
atâtea nume purtate de uitări