Poezii despre Viaţă:

Venim în astă lume
deplin încrezători,
destinul ne promite
iubire şi comori.

Ce frig e în noi, ca la Poluri
Cuțite cu lame de gheață
Ni-s vorbele. Și fioruri
Ne spintecă dimineața.

Călătoreai pe apele iubirii
în mângâierea unui vânt ușor
ce te-ndrepta, pe calea fericirii,
c-un suflu calm, spre-un țărm atrăgător.

*poveste de groază*

miezul nopţii deşiră ca o rutină împotriva mea
poveşti de groază

Azi frunzele îți cad lin la picioare
Căci ele nu mai sunt ca verzi fecioare,
Tu calci pe ele fără să te doară…
Și astă vară le-ai numit comoară!

Zică lumea ce-o să zică,
Însă, fără băşcălie,
După cum guverne pică,
La noi e democraţie!

Cu tălpile arse
Îngerii biciuiţi
în focuri din nepăsarea
inconştientă a autorităţilor

E greu de dus atâta durere,
E greu de cărat așa o povară.
Când îngerul morții tributul își cere,
Curg lacrimi de plumb ce-ncep să ne doară.

Ca un actor...

Ca un actor, pe-o scenă în ovații,
Apare omul, umil, cu umerii aduși...

(unui prieten plecat pe lumea cealaltă)

Pe-aici sunt toate cum le ştii:
Din ziua-n care ai plecat,