Poezii despre Viaţă:

*fulger în oglinzi*

Plecai şi io la târg, sǎ vezi saftea!
De mǎ sculai devreme, dimineaţǎ,
Nu cred cǎ ceasu’ unşpe arǎta,
Sǎ casc un pic mai mult gura prin piaţǎ,

S-a plictisit, mai ieri, prostia
De pe planeta cu pǎmânt
Şi, braţ la braţ cu fudulia
Au dispǎrut aşa, în vânt…

Suntem o generație de sacrificiu, la fel părinții noștri-au fost,
N-avem nici casă nici serviciu, sau dacă-avem e plătit prost.
N-avem nici viitor, prezentul ne-alungă orice optimism
Fiindcă ne doarme parlamentul, și-a năzui e un truism.

Nu îmi amintesc vreodat’,
Chiar şi când am fost cinstit,
De la cârciumă, din sat,
Să nu plec dezamăgit;

Suntem doar monștri de noapte
Cu-amintirile legate,
Între zile și magii
Ne-am dori să fim copii…

-rebeliunea din iris-
*Criticului Blând*

timpul lumii a devenit casabil

Mi-e dor, mi-e dor de primăvara
În floare, floare când e-o glie
Și de chindiile din seara
Ce scapătă portocalie.

Nu poți fi exagerat de om,
nefiind, din când în când, neom!

*cina cea fără de taine a vremii*


repetat m-ai avertizat