Poezii despre Viaţă:

Colecţia: Explorări în lumină


pribeag în trupul lumii sunt la vama aurie

Mi-ai îndreptat pașii în viață pe un drum,
Credeam a fi frumos și poate cel mai bun…
La capătul lui, deodată ai deschis,
O pajiște cu maci, frumoasă ca în vis.

dor de alb spiritul meu


acum vezi colbul pe obrazul pietrei timpul

-piesele albe ale iluziei-
*Adinei Speranța*

Prea goi, in drum catre niciunde
Un zambet e o clipa si s-a dus
Cata durere-n suflet se ascunde
Si cate, cate ar mai fi de spus!

Pe aripi de zări, uneori,
sau, poate, pe-un nor călător,
apar, producându-mi fiori,
imagini c-un vultur în zbor.

am să cobor pe rădăcinile
ce ţipă din formolul atâtor vieţi
consumate grăbit cu bârnă-n retină
laboratorul va trebui să-şi schimbe profilul

*captiv în ziduri de lacrimă*


nu știu cum să îmbrac

*se spală în mine dimineață comună*


mă așez dimineața în rama zilei

Amintirile mele sunt vii
și au prins rădăcini într-un loc
unde,-atunci când apune o zi,
ce a fost mai frumos îmi îngrop.