Poezii despre Viaţă:

Oare probabilitatea anumitor diferențe

dintre prima și ultima mea tristețe,

Patruzeci e vârsta care
Absolutul e în floare,
Un capitol se încheie
Dar un altul vrea să vie…

Furnicuța greșise
măiastru-ntâia oară,
iar șefa ei îi zise
"o vreme" să dispară...

Unic zeu prin Univers,fiinta absoluta
Arhitect nedefinit doar lumina sfanta
Suntem tineri doar pierduti,vrem sa regasim
Printre stele,roci si munti viata de-o privim

În mâncare nu se simțea gustul de sare...
Nu mai e dragoste-n solniță, oare?
Îmi întind pe pâine sufletul de vată,
Viața are miros de hrană expirată...

Această noapte-i gingașă și bună
Mai viscolește tihna doar pe cale,
Se auresc cascadele de Lună
Stropind povești care-și desfac petale.

Dac-ar exista o punte

de la a te remarca
fiind bun,

*canon de foneme surde*

sunt un om ocupat masa de lucru a zilei mele
este molohul ce mestecă nervuri și artere

strigă ecoul gândurilor
în dimineața aceasta
tristă și mohorâtă.
desenează-mi

Un peștisor privea
în sus la cascadă
și-o dorință avea:
din naltu-i să cadă.